Abisuri

Nu exista Netflix pe vremea aceea. Internetul a apărut mult mai târziu, în anii nouăzeci când, spre marea bucurie a mamei, sau, spre marea ei tristețe, am decis să mai rămân un an în București, să-mi dau masteratul în sisteme de calcul și inteligenta artificială.
Pentru că nu exista Netflix pe vremea aceea și pentru că internetul încă nu se inventase, în zilele lungi de vară, pe când toți copiii de pe stradă erau plecați la țară, la bunici, eu stăteam sub părul din grădină și trăiam cele o mie și una de nopți cu imaginația dată la maxim, cutreieram poveștile nemuritoare cu regretul că, odată și odată, se vor termina, apoi, când am mai crescut un pic, dar nu îndeajuns de mult, încercam să ghicesc secretul camerei galbene, să deslușesc crima din Orient Express sau să găsesc vinovatul fără vină, însă, de cele mai multe ori, ratam cu brio, colecția Enigma nu era încă pentru nasul meu, să mai cresc un pic și o să înțelegi cum merge lumea, așa îmi spunea mama, și continua să citească până adormea, cu ochelarii căzuți și lumina aprinsă. Ea știa mereu cine era vinovatul, personajele lasă întotdeauna niște semne, doar să fii un pic atentă și o să le dibui și tu, așa îmi spunea și apoi își vedea de ale ei, se trezea cu noaptea în cap, să ajungă înainte de șase și jumătate, la servici cafeaua, făcută la fierbător și-o bea întotdeauna pe fugă, să nu stea oamenii în frig, s-o aștepte, fabrica era undeva la ieșirea din oraș, iar cele șapte secții erau împrăștiate pe terenul pe care astăzi se construiește un cartier rezidențial cu blocuri de zece etaje și supermarket, oamenii erau negri de atâta fum, aveau veste groase pe ei și mănuși cu degete, să nu le piară dexteritate pe gerurile crunte, cel puțin așa credea mama, că ăsta era unul dintre subiectele de conversație, iarna, când ajungea acasă aproape înghețată și eu îi spuneam că da, mi-am făcut temele, mi le-am terminat deja din clasă, să-mi rămână mai mult timp acasă, să citesc, așezată pe pat, lângă ea.
Când îi intersectam privirea, se făcea că nu mă vede și continua să dea pagină după pagină, în ordine inversă, că ea mereu începea cu sfârșitul iar eu nu înțelegeam de ce.