M-am trezit, ca de obicei, înainte ca soarele să răsară, mi-am făcut înviorarea, am dat câteva ture, avem curte mare, cu gard, să vă dea Dumnezeu sănătate, domnule Vasile Tănase, că, dacă era după babă, lumea a treia scria pe noi. La șapte s-a înființat ea, doamna Mioara, cucoana, cu micul dejun. Am mâncat tot, vă jur că n-a fost nici urmă de moft din partea mea, și totuși m-a fugărit până ce m-a prins și m-a jumulit. De apa clocotită turnată-n cap parcă îmi aduc aminte, de morcovii tăiați cuburi, nici moartă.
Abisuri 
Lasă un comentariu