Mai era timp. S-a așezat la o masă, și-a aprins o țigară, i-a făcut semn chelnerul, a cerut o cafea mică, neagră, neagră fără zahăr, a întrebat chelnerul, ea a dat din cap că da, după care și-a ridicat privirea spre ceasul gării, în drum spre ceas, privirea ei s-a intersectat cu privirea lui, ea a tresărit, a luat o gură bună de cafea, el s-a așezat lângă ea, apoi, politicos, s-a prezentat, Radu, sau George, ea a simțit că nu conta, nu mai avea timp, nu mai avea de ce, a dat din cap că da și a pierdut trenul.
Lasă un răspuns