Vi s-a întâmplat vreodată să vă vină cheful de a schimba „ceva” în vreuna din rețetele învățate de la bunica? Din curiozitate sau din altceva? Mie mi se întâmplă din ce în ce mai des.
Bunica, Dumnezeu s-o ierte, gătea ciorba de varză în cel mai simplu mod posibil. Simplu, și după părerea mea de copil, extrem de bun. Când am crescut și am început, la rândul meu, să gătesc, am făcut, ani la rând aceeași ciorbă de varză, simplă și bună, „furată” de la bunica. Afumatura trasă în ulei, lăsată să se rumenească un pic, după care apă, cât să mai rămână loc de varză, în care se pune varza, tăiată fideluta, și se lase să fiarbă până ce varza devine moale, după care se adaugă oțet, după gust, pasta de tomate și mărar, și se mai dă în clocot 2 minute.
Așa făcea bunica ciorba de varză. Așa am făcut-o și eu, ani de zile. Până când, la un moment dat, mi-a venit ideea să schimb ceva. Și a ieșit bun. Foarte bun.
Las aici rețeta, poate inspiră pe cineva.
Ingrediente
⁃ o varză mică
⁃ doi morcovi medii
⁃ o rădăcină de pătrunjel, medie
⁃ o ceapă medie
⁃ afumătură
⁃ sare, piper
⁃ 1 l de zeamă de varză
⁃ sos de tomate
⁃ 1 Smântână mică
⁃ o legătură de mărar
Se taie cubulețe / felii afumătura – după preferințe – se trage în ulei, se adaugă morcovii, pătrunjelul și ceapa date prin răzătoarea mică, se lasă cam cinci minute, timp în care se amestecă cu o lingură de lemn, ca să nu se prindă, apoi se adaugă apa și varza tăiată fideluta, se lasă să fiarbă până când varză devine „al dente”, după care se adaugă zeama de varză și sosul de roșii și se dă în clocot.
Când clocotește se stinge focul și se adaugă, într-un castronel, trei – patru polonice de zeamă fierbinte peste Smântână. Se amestecă până ce devine un sos uniform, după care se adaugă mărarul, tăiat fin, și se toarnă peste ciorba fierbinte.
Bon appétit!
Abisuri 
Lasă un comentariu