Abisuri

Am fost în București, cu munca. Îmi luasem bilet cu vreo lună înainte, al doilea vagon de la locomotiva, să ajung mai repede.
Locul 26, trenul IR x, cu plecare din Brașov la ora 16:27 și sosire în București la ora 19:00.
Săptămâna trecută am primit mesaj de la CFR cum că trenul „meu” a fost anulat dar să nu-mi fac griji, am fost automat mutată în alt tren.
Aceeași oră de plecare, aceeași oră de sosire.
Doar că alt loc. În loc de 36, 26.
„Mno”, mi-am zis, „că n-o fi un capăt de lume că nu-i 26»
Trenul a sosit la 16:16 și s-a dovedit a fi unul proaspăt introdus pe ruta București-Brasov și retur. Rame noi, de la Alstom, pictate în alb, roșu și albastru.
Cu scaune ergonomice, măsuță individuală și prize pentru fiecare doua locuri.
Cu numărul scaunelor marcate și în limbaj Braille.
Cu platformă pentru o urcare mai ușoară în tren.
Și desigur, cu climatizare.
Văzut din exterior, totul părea minunat. Civilizație, dom’le și alta nu. Să mai zică cineva că suntem abia coborâți din arborii de cauciuc.
Doar că vagonul doi era în coada trenului și locul 26 era un pic mai jos decât celălalte, nu avea geam și, ca să-ți poți pune bagajul în suportul de bagaje de deasupra capului trebuia să masori cel puțin un metru șaptezeci.
La cei 1,63 ai mei am reușit doar dintr-a treia încercare.
16:27
Când să-mi scot cartea din geantă și să mă pierd în povestea fetiței care se juca de-a Dumnezeu (autor Dan Lungu), aud o voce bărbătească, și puternică și groasă, care ne spunea să coborâm din tren, că trenul trebuia, mai întâi, curățat.
La început am crezut că era o glumă. N-am coborât. Gândul că va trebui să dau valiza jos, ca apoi s-o urc din nou, din cine știe a câta încercare, a fost un motiv suficient de bun ca să consider anunțul făcut de bărbatul în pantaloni trei sferturi, în carouri, o glumă.
Nu, nu era un angajat de-al CFR-ului, era un simplu cetățean care auzise într-unul dintre difuzoare că trenul nu pleacă din gara până nu e curățat.
16:35
Pentru că aproape toți au coborât, a trebuit să cobor și eu.
Peronul șase era plin de oameni care priveau un tren aproape gol.
Zic „aproape” pentru că nu toți îl crezusera pe cuvânt pe omul în pantaloni trei sferturi.
16:45
Pentru că nu coborâsera toți, a trebuit să urcăm repede-repede înapoi, să mergem până în Triaj, să așteptăm vreo 15 minute să fie curățat trenul.
Cu noi cu tot.
Vorba vine „curățat”.
Au trecut val-vartej vreo 4 țigani îmbrăcati în niște veste galbene, fără să se atingă de nimic.
După părerea mea chiar bine au făcut, că păreau mult mai murdari ca trenul acela nou nouț.
16:55
Am plecat înapoi spre Gara Brașov.
17:01
Am plecat, din nou, spre București.
17:05
M-am mutat pe locul din față, la geam, și am reușit să-mi cațar valiza din prima.
La Predeal au urcat, foarte ușor, vreo trei persoane.
Platforma de urcare în tren era fix cât trebuie deasupra peronul ui.
La Bușteni au urcat patru persoane în vârstă. Au escaladat, mai bine zis. Pe mamaie a trebuit sa o împingă cineva de pe peron.
Platforma de urcare în tren era mult, mult, exagerat de mult deasupra peronului. Sau peronul era mult, mult, exagerat de jos. Science fiction și alta nu.
Să mai zică cineva că nu suntem abia coborâti din arborii de cauciuc.
Sau abia urcați acolo.
19:40
După ce am așteptat vreo zece minute la porțile Gării de Nord, am ajuns la București.
Trenul IR y cu sosire de la Brașov, a avut o oră întârziere.
Vă rugăm să ne scuzați pentru disconfortul cauzat.
Cum poți oare să-ți bați joc în așa fel de clienții tăi?
Cum?
Cu grijă.