Abisuri

Era verde și râdea din orice. Am vorbit până am obosit. Era mezinul unei familii numeroase, adora florile și mirosurile puternice. Îmi plăcea cum insista asupra anumitor lucruri: lacul copilăriei, mirosul pădurii, vara, autostrada cu șase benzi, de peste drum. Când s-a lăsat întunericul, l-am vopsit in roșu și l-am rugat să tacă. După care l-am așezat pe televizorul din sufragerie și am dormit dusă. A doua zi am luat-o de la început. Când s-a terminat vara, l-am închis înt-un sertar și m-am mutat în altă țară.