Stau la o terasă și beau o cafea. Nici prea bună, nici prea rea. Oameni grăbiți trag după ei vieți amestecate. Culori de tot felul se mișcă în ritmul monoton al unei zile oarecare. În ultimul timp nu am chef de nimic. M-am săturat de analfabeți, de greve spontane, de excepții de la regulă. Cer nota de plată și nu las bacșiș. Iau metroul, cobor la Piața Victoriei, mă pierd în mulțime, devin parte din turmă. În ultimul timp n-am chef de nimic. E bine măcar că mama n-o să afle niciodată ce dinozaur am devenit.
(100)
Lasă un răspuns