Cu toate că este despre o poveste tristă, cartea aceasta este atât de profundă și cu atâta impact emoțional încât se citește dintr-o suflare. Este un roman poezie, o carte despre durere și despre formele pe care le poate lua durerea. O introspecție a durerii. Este povestea oamenii supuși diferitelor forme de durere.
Cu toate că subiectul principal este moartea, tonul este unul este foarte cald, ca o poveste depanată în jurul focului.
Au fost două pasaje care m-au marcat mai mult decât celalalte.
Acela al răspândirii ciumei și finalul.
Primul, pentru că mi s-a părut extraordinar cum autoarea a reușit să creeze un fel de basm dintr-un subiect atât de dur și de dureros cum este ciuma. Pasajul acela, cu puricii care răspândesc ciuma, cu pisicile care găzduiesc puricii, cu oamenii care îngrijesc pisicile, cu vaporul care transportă oamenii, este excepțional prin felul aproape duios în care povestea răspândirii ciumei este redată. O poveste teribilă, redată în așa fel încât să poată fi spusă și copiiilor. Cei care nu știu încă ce înseamnă răul. Ciuma. Durerea.
Al doilea pasaj, cel de final, e memorabil prin mesajul pe care îl transmite, nemurirea.
5/5
Abisuri 
Lasă un comentariu