Abisuri

Draga mea, te-am iubit cum numai un nebun poate să iubească. Ți-am sărutat urmele pașilor și te-am urmărit zi de zi. Cum te trezeai, cum te spălai, cum îți pregăteai cafeaua, cum adormeai cu cartea pe piept. Te simțeai urmărită, îmi spuneai, o prezență invizibilă îți năpădise viața. Eu zâmbeam și te strângeam la piept. Nu mai puteai. Ai dispărut într-o duminică geroasă de februarie, cât de mult te-am iubit. Ana oftează și apasă pe delete. Ani de zile a crezut că a fost vecinul din blocul de peste drum.