Nu știu de ce l-am numit Ghiocel. Îmi plăcea să le dau tuturor un nume. Situații, animale, vase de porțelan. Colecții de șervețele. Amanți. Timbre. El a fost o dragoste la prima vedere. Ne devoram zilnic. El ofta. Eu oftam. Transpiram, amândoi. După, oftam. Diminețile ni le petreceam cu o omletă cu cașcaval și un film. Acum doi ani, el a plecat. La Paris, cu serviciul, cică. Nu se putea altfel. Mi-a spus că o să-mi dea mess. Mi-a promis că. L-am crezut. Din patru în patru ani, era, cică, aproape, primăvară.
(Ficțiuni reale)
Abisuri 
Lasă un comentariu