Se căsătorise de tânără, dar nu din dragoste. Nu spusese nici da, nici nu. O bătuse gândul să fugă, să o ia, de nebună, peste câmp, dar nu o făcuse. Ar fi prins-o, oricât de mult s-ar fi străduit. El era moale. Moale și urât. Când fusese să se petreacă, închisese ochii. Apoi își văzuse de viață. Conți, slujbași la curtea regelui, trădători. Dar nu se îndepărtase niciodată de el. Îi plăcea să îl muște. Uneori îl mușca mai tare și el gemea. Alteori nu. Era modul ei de a se răzbuna pe lume.
Lasă un răspuns