Îi sună telefonul. Să treacă neapărat azi, îl roagă. O să treacă cât de repede poate, îi promite. Își freacă degete cu săpun, își dă părul cu gel, își pune o cămașă albă, pufăie câțiva stropi de parfum fin, cumpără un buchet mare de trandafiri din piață. Ajunge într-un sfert de oră și sună. Îi deschide ea. Îi curg lacrimile de săptămâna trecută, de când idiotul ăla i-a spus că n-o mai iubește. Dar intră, zice, și el îi întinde, timid buchetul. O să fie totul bine, își spune. O s-o repare el cumva.
Lasă un răspuns