Casa în care locuiesc se află în burta unui oraș. Un oraș la poalele unui deal. Un deal verde, cu multe serpentine. Povești, îmi șoptește cineva, treci peste. Închid ochii și îmi doresc să pot. Orașul e un fel de balaur cu trei capete. Fiecare cap are milioane de ochi. Mi se face iar frică. Adorm greu. Zeci de minute mai târziu, virez la dreapta. Două sute de metri, doar atât. Noi în anul două mii, când n-o să mai fim copii, difuzoarele răsună în tot orașul. Undeva, peste mări și țări, mama coace vinete.
Lasă un răspuns