Simte că-i plesnește capul. Stinge lumina și închide geamul. Apoi își umple un pahar cu apă și înghite o aspirină. Și încă una. O să se întindă puțin în pat. Închide ochii și încearcă să nu se gândească la nimic. Aproape că reușește. Aproape că și-ar arunca capul ăsta nemernic, să scape de migrene. E aproape bine. Aproape că și-a făcut efectul aspirina. Aproape că începe să creadă în minuni. E aproape singură că toți o să creadă că a încurcat pastilele. Departe, e din ce în ce mai departe. De toți și de toate.
Lasă un răspuns