— Mama voastră de corporatiști, le spune și trântește ușa după el.
Valentina, fata de la recepție, strigă după el să-i dea badge-ul. Face parte din procedura de plecare. Dar el nu o aude. El e deja în Uber, spre gară.
Fusese anunțat cu o lună în urmă și azi venise să-și predea laptopul. Ieri, după ce îndesase tot ce avea în două valize, își cumpărase biletul de tren, iar azi-dimineață lăsase cheile de la apartamentul din Drumul Taberei, în care locuise cu chirie în ultimii doi ani, în cutia de scrisori.
— Cică pe motive economice. Vezi, Doamne, nu sunt destul de senior. Pe scurt, înlocuit de niște agenți AI, de azi pe mâine.
— A luat-o lumea razna, ascultați la mine, îi răspunde șoferul. O să ajungem să ne conducă inteligența asta a lor, artificială, și atunci să vedeți. N-o să mai apucăm să ne vedem copiii mari.
Victor nu-i răspunde. Dacă i-ar răspunde, ar ajunge la conflict și ăsta e ultimul lucru care-i trebuie în acest moment. În acest moment vrea doar să se care din București. Nu i-a plăcut niciodată orașul, dar maică-sa a insistat să facă facultatea acolo. Dacă ar fi fost după el, ar fi plecat în Olanda, ca majoritatea colegilor de liceu. „Dar de unde bani, dragule, că nu ne-am născut bogați. O să termini o facultate bună în București, o să-ți găsești un serviciu bun și apoi o să faci ce vrei cu banii tăi.”
Serviciu bun își găsise, e adevărat, în Pipera. Acum doi ani, un absolvent de calculatoare era căutat și respectat, nu ca acum. În doi ani i se dublase salariul și ajunsese developer senior. La nici 27 de ani, viitorul suna bine. Până când, acum șase luni, „în contextul economic actual”, firma în care lucra pierduse câteva contracte mari și fusese nevoită să facă disponibilizări. Cum el era printre cei mai noi în firmă, zburase printre primii.
— E cum trebuie clima, acolo în spate? întreabă bărbosul de la volan.
— E cum trebuie, boss, e cum trebuie.
Dacă v-a plăcut vă aștept pe passageapp.eu – seriale – Republicii 17
https://passageapp.eu/calatorie
Lasă un răspuns