Abisuri

În căutarea adevărului interior

Muzeul cuvintelor uitate

A încuiat de trei ori. Apoi a verificat dacă avea portofelul la ea. Telefonul. Soneria la maximum. A coborât scara metalică până în curtea interioară. Unt, roșii, pâine și încă ceva. O să-și aducă aminte până la magazin. La colțul străzii a salutat-o un bărbat îmbrăcat într-un trening maro. Nu știa cine e, dar i-a răspuns la salut. Roșii, pâine și încă ceva. Până la magazin o să-și aducă aminte. Apoi a început să plouă și, pentru că n-avea umbrelă, a trebuit să se întoarcă, dar n-a mai știut, cu precizie, unde.

2 răspunsuri la „Muzeul cuvintelor uitate”

  1. Avatar Liviu Oarecare
    Liviu Oarecare

    Nu m-ai ascultat, data viitoare când ieși din casă ia-ți cu tine mobilul.

    1. Avatar Bloger Abisuri

      Bine. Îl pun la încărcat

Lasă un răspuns