Abisuri

Bunica o fost o fată frumoasă, cu ochii verzi și părul lung. De mică au trimis-o la muncă, la oameni cu bani, undeva la marginea Bucureștiului, și toată viața o tras ca un slav. N-am înțeles niciodată câți copii au fost în realitate, ne spunea de ceva frați și surori,…

A iubit-o până la soare și înapoi. Așa i-a spus. Doar că nu s-a putut obișnui niciodată cu toate punctele celea mici și roșii. Prea multe și prea aproape unul de altul. Ea și-a lipit privirea de pământ și a început să plângă. Atunci el a strâns-o tare, în brațe.…

N-au descoperit-o niciodată. N-aveau cum. Nimeni nu știa cât de mult îl iubea. Într-o zi i-a făcut o surpriză și i-a sunat la ușă. Când a văzut-o, i-au rămas cuvintele înțepenite în gât. Ea a intrat și a început sa turuie. Ar face orice pentru el, i-ar găti gulaș și…

Purtam conversații decente, într-un grup cu specific literar. Niciunuia nu ne plăcea literatura română contemporană. Prea tristă, spunea el, prea lipsită de stil, spuneam eu. Mereu pe aceeași lungime de undă, el la Constanța, eu la Brașov, ne like-uiam unul altuia citatele celebre, pozele, viața și ne trimiteam inimioare, pe…

Magnolia au plantat-o pe vremea când Dudu încă nu era. Șase ani au trecut, ca fulgerul. Acum își împart lucrurile. Juma-juma cărțile, farfuriile și cratițele, zice el. Mobila ți-o las, că-i grea. Tablourile le iau eu, și televizorul din sufragerie tot eu, de covoare n-am nevoie, de Dudu o să…

S-a născut într-o luni, la șase dimineața. Copil nedorit, avortul interzis. La șase ani, când toți ceilalți copii voiau o bicicleta, ea își dorea să devină astronaut. La optsprezece ani voia să trăiască o dragoste la prima vedere. La douăzeci de ani își dorea să nu-l fi întâlnit niciodată. La…

Degetul tău pe buzele mele. Ochii tăi în ochii mei. Inima îmi sparge pieptul. Roșul îmi colorează obrajii. Limba ta îmi amestecă gusturile. Un strop de transpirație. Inima ta face valuri. Stomacul tău impune urmarea. Simți o urgență, în pântece. Fugi. Baia e pe stânga. Îmi aranjez părul. Gândurile. Inima.…

A fost odată ca niciodată un om obișnuit, îndrăgostit de lucruri obișnuite, nici foarte frumos, nici foarte urât. Într-o zi, omul obișnuit s-a decis să iasă pe balconul apartamentului său, situat la etajul 7, și a început să urle. Așa, și? Au sunat vecinii la poliție? A urlat și apoi…

Seara, când mă retrag în bârlog, mi-e cel mai greu. Singură, străină, departe. Îmi dau lacrimile de dor. Strâng din dinți. Strâng între pleoape. Lacrimille. Amintirile. Deschid jurnalul și notez : mi-e poftă de chiftele cu sos. O să treacă. 5.7 milioane de români trăiesc departe de casă. Ei de…