Abisuri

Deci. Varza pusă de tine e cea mai bună. C-o alegi tu cum trebuie. Din experiență, să fie de Buzău. Și îi pui fix câtă sare îi trebuie. O lingură rasă pentru fiecare varză, de exemplu, în locul cotorului. În fiecare seară o sufli din plămânii tăi, așa, să fie…

Artere mari, multă verdeață, oameni puțini. Nema semafoare. Prioritatea primului venit. Botswana. Hotel 5 stele, maimuțe în grădina interioară, piscină dimineața, hai să facem un safari, mi-a spus. Am trecut granița și l-am făcut. Africa de Sud. Când am terminat, am trecut granița înapoi, am urcat în cameră și am…

Nici măcar nu ne dăm seama că suntem conduși de algoritmi. Facebook? De luat cu lingurița. Am experimentat. Am publicat un text. Nici măcar fictiune. Urmăriți. „Așa deci, algoritmul a considerat că textul e dubios. Am scos cuvintele acelea, și am republicat. Ca să nu se prindă, o să adaug…

Ne-am întâlnit într-o iarnă cu nămeții cât casa, pe vremea când derdelușurile erau pline și Daciile o mie trei sute zece cu greu ajungeau în vârful dealului. Marcelică. Nici frumos, nici deștept. Opt clase, descurcăreț. Însurat de tânăr, cu Nina. Zeci de Crăciunuri, sute de Cârnați, mii de păhărele, așa…

Am stat toată noaptea cu ochii în televizor și cu telefonul fix lipit de ureche. Se trăgea în centru, la Modarom. Ruinele de lângă casa telefoanelor fuseseră transformate în cazemate. Gloanțele suierau dincolo de ferestre și bocanci negri, grei, călcau apăsat pietrele cubice. De frică, am tras obloanele și am…

Nu ni se lipeau nările dar era zăpadă. Stele? Cât puteau duce ochii. Bulgări. Liniște. Stele. Din nou, bulgari. Să fi fost bere? Să fi fost vin? Am dormit mulți de tot într-o cameră mică de tot. Mâna lui T. pe tâmpla mea. Sforăitul lui S. în urechea lui I.…

Bine ați venit la noi, a spus băiatul de la recepție și ea i-a mulțumit. Apoi a luat liftul, a apăsat pe buton și a coborât la etajul 19.De acolo, de sus, oamenii păreau toți niște purici. Apoi s-a lăsat ceața peste oraș și totul a dispărut într-un fel de…

Se trezește cu noaptea în cap, se spală pe dinți, mănâncă o felie de pâine cu unt, își face o cafea, deschide fereastra, în timp ce-si bea cafeaua privește munții, miroase a proaspăt, cerul e senin, zăpada proaspătă scârțâie sub clăpari, închide ochii și-și imaginează cum ar fi fost dacă.…

Cam cât un continent și jumătate. Sau, poate, mai mult. Așa mi s-a părut China. Într-o seară ne-am urcat într-un tren de noapte, să ajungem în partea cealaltă. Eu, Leo și o familie de pensionari. El, fost director la o multinațională, ea, soție de director. Am socializat cât ne-au permis…

Ea ? În unele zile, mirosea a salcâm in floare. Alteori, doar a soc pus la macerat. Blondă. Fragilă. Când ne întâlneam, dădea muzica la maxim. Râdeam. Dansam. Să nu se mai audă viața. Tramvaiele. Vuietul cartierului. Nu lua niciodată liftul. Să nu rămână între etaje. Fugea printre trepte și…