Se trezește cu noaptea în cap, se spală pe dinți, mănâncă o felie de pâine cu unt, își face o cafea, deschide fereastra, în timp ce-si bea cafeaua privește munții, miroase a proaspăt, cerul e senin, zăpada proaspătă scârțâie sub clăpari, închide ochii și-și imaginează cum ar fi fost dacă. Degeaba. N-a fost să fie. Încă i se mai întâmplă să plângă cu gândul la el. Psihologul? Bani aruncați pe fereastră. Brrr, își spune, închide fereastra și dă drumul la avalanșă. Nici până azi n-au găsit-o.
Lasă un răspuns