„Nimicuri” ar fi prea frumos, de-a dreptul luxos pentru mine. Caci in ultima vreme m-am specializat in a croseta nimicul. Un nimic intr-o continua transformare de azi pe maine si cu ceva ispiratie din ziua de ieri. Dar tot degeaba caci tot nemultumita ma regasesc seara cand ma decid sa caut cu lumanarea ceva linii sa le adun. Nu de alta, dar simt nevoia sa folosesc la ceva mai mult decat a impleti toata ziua la ipoteze spulberate din start de logica mea imposibil de rationala.
Am tot incercat sa fortez destinul cu ceva umpluturi artizanale in lipsa de un altceva cu sens, dar cele cateva tentative abia inmugurite s-au dovedit ratate si repede abandonate intr-un colt prafuit al unei mintii diabolic de rationale . M-am hotarat insa sa nu abandonez in nici un chip tentativa de strapungere a cercului vicios in care un nimic e inlocuit intotdeauna cu un alt nimic. Ma antrenez din greu si cu incapatanare cautand esenta nimicului ca sursa de inspiratie pentru ceva scenarii de cum , cand si unde as putea abandona nimicul fara a crea un alt nimic . Dar cum nimicul e relativ si dependent de interpretari , de ceva valori intrinseci si de tinte proprii de atins, imi ma va lua ceva timp sa-mi pot expune nimicul personal criticilor obiective cerand si obtinand in schimb ceva mai mult decat nimic.
Si tot asa , din ochi in ochi , aproape ca am terminat o fata.
Abisuri 
Lasă un comentariu