Ieri am inceput sa ma revolt pe fata. Adica cu ceva strigate de nemultumire si grimase graitoare. Pana acum m-am tot revoltat in gand sau cel mult soapta si n-am obtinut mai nimic in schimbul consolarii afisate. Cum nimeni n-a fost inca capabil sa rupa bariera cuvintelor nespuse m-am simtit obligata de a ma autoextrage din mocirla frustrarilor indesate una peste alta asezandu-ma in centrul atentiei personale si considerandu-ma ca scop in sine a potentialelor actiunilor lansate drept urmare.
Cum de multe ori am tendinta bolnavicioasa de a ma „generaliza” intr-un mod mult prea larg si mult prea naiv limitandu-mi astfel imaginatia la propriile-mi experiente personale, m-am hotarat sa ies din carapacea viselor transpuse pe seama celorlalti si sa-mi strig in gura mare sensurile si contrasensurile, clar si rar , pe intelesul tuturor. Caci tactica altruismului prin delegare scartaie ingrozitor in acest moment generandu-mi o groaza de erori de compilare , interpretare si executie. Cum vremea propice revoltelor se zbate de ceva timp in aer, m-am hotarat sa ma alatur curentului si sa ma revolt la randul meu.








Răspunde-i lui abisurile Anulează răspunsul