De când m-am întors mă întorc pe toate părţile căutăndu-mi părţile bune. De când m-am întors mă tot caut cu lumânarea şi nu reuşesc să mă hotaresc dacă sunt mulţumită de ceea am găsit sau ar merita să încerc o căutare puţin mai adâncă.
De când mă tot caut, mă tot regăsesc comparată cu ceilalţi, profile transparente şi volatile întâlnite pe drum şi ocolite cu prudenţă – mult prea ipocrite pentru a merita o oarecare comparaţie. De când mă tot caut am obosit într-un final să mă tot compar cu ceva greu de comparat.
De când mă tot compar, mă tot redescopăr într-o stare de tranziţie, acea stare iniţială mult prea pură pentru a mă fi satisfăcut vreodată perfect. De când mă tot compar mă pierd încet încet pe drum. Până la ultima fărâmă cel mult, dar nu mai departe. Căci viaţa merge înainte.
Abisuri 
Lasă un comentariu