De când m-am întors mă întorc pe toate părţile căutăndu-mi părţile bune. De când m-am întors mă tot caut cu lumânarea şi nu reuşesc să mă hotaresc dacă sunt mulţumită de ceea am găsit sau ar merita să încerc o căutare puţin mai adâncă.
De când mă tot caut, mă tot regăsesc comparată cu ceilalţi, profile transparente şi volatile întâlnite pe drum şi ocolite cu prudenţă – mult prea ipocrite pentru a merita o oarecare comparaţie. De când mă tot caut am obosit într-un final să mă tot compar cu ceva greu de comparat.
De când mă tot compar, mă tot redescopăr într-o stare de tranziţie, acea stare iniţială mult prea pură pentru a mă fi satisfăcut vreodată perfect. De când mă tot compar mă pierd încet încet pe drum. Până la ultima fărâmă cel mult, dar nu mai departe. Căci viaţa merge înainte.
Abisuri 
Răspunde-i lui dagatha Anulează răspunsul