De când m-am întors mă întorc pe toate părţile căutăndu-mi părţile bune. De când m-am întors mă tot caut cu lumânarea şi nu reuşesc să mă hotaresc dacă sunt mulţumită de ceea am găsit sau ar merita să încerc o căutare puţin mai adâncă.
De când mă tot caut, mă tot regăsesc comparată cu ceilalţi, profile transparente şi volatile întâlnite pe drum şi ocolite cu prudenţă – mult prea ipocrite pentru a merita o oarecare comparaţie. De când mă tot caut am obosit într-un final să mă tot compar cu ceva greu de comparat.
De când mă tot compar, mă tot redescopăr într-o stare de tranziţie, acea stare iniţială mult prea pură pentru a mă fi satisfăcut vreodată perfect. De când mă tot compar mă pierd încet încet pe drum. Până la ultima fărâmă cel mult, dar nu mai departe. Căci viaţa merge înainte.
„Omul reprezintă un miracol lipsit de interes.” Jean Rostand
Si miracole se petrec la tot pasul… Inaintam prin viata cu ochii mult prea lipiti cautand etaloane drept referinta. Sfarsim prin a constientiza ca facem parte din miracolul vietii dar ca este prea tarziu pentru a mai putea profita.
Uite așa mi-a sunat textul tău:
„De mult negru mă albisem
De mult soare mă-nnoptasem
De mult viu mă mult murisem
Din visare mă aflasem” (Dezâmblânzirea de Nichita Stănescu)
Un fel de betie a identitatii de atata departare.
un fel de căutare zadarnică a de-ne-căutatului 🙂
Ca bine zici , dar eu tot caut …
că bine faci! asta și trebuie 🙂
Ma gandeam sa facem o legatura blogroll. Eu deja te-am adaugat. Te urmaresc cu multa placere si chiar imi place cum scrii.
Pai esti deja in blogroll , de catava vreme caci te-am citit si m-am regasit in textele tale. Te astept cu placere in universul meu .