Vi se intampla uneori sa cadeti intr-o pana fara cap si fara coada, o pana neagra si imposibil de strapuns, complet aleatoare si, drept urmare, greu de anticipat? Vi s-a intamplat vreodata sa navigati printr-o sumedenie de idei, care mai de care mai crete si mai incredibil de ingenioase dar sa nu fiti pur si simplu capabili sa le prindeti din zbor si sa va lasati o amprenta, cel putin temporara?
Vi se intampla din cand in cand sa va abandonati intr-un colt, obositi de atata zbucium creativ, promitandu-va solemn ca poate si maine va fi o zi poate chiar mai altfel decat cea de azi si poate chiar mai diferita, cu mult mai diferita, decat cea de azi , o zi in care va veti putea aseza confortabil , in” tête à tête”, cu cel putin o idee ingenioasa prinsa nu doar din intamplare din neatentia altora ?
Ei bine, mie mi se intampla relativ des. Si in astfel de momente ma asez intr-un colt si astept sa-mi treaca. In general nu astept prea mult caci plictiseala ma strapunge dintr-odata obligandu-ma sa fac ceva cret si inedit pentru a ma extrage din coltul meu. Si atunci ma storc pana nu mai pot, sperand sa ma reinitializez cat mai repede si sa pot uita de sabloanele si modelele altora, regasindu-ma astfel nemodificata de turbulentele deformatoare ale celorlalti.
Ma storc pana la ultimul strop strain de ceea ce sunt cu adevarat, lasand in urma chestiile tulburi si vagi, jokeri deja folositi pe post de masti in situatiile critice. Ma termin de stors si ma pun la aerisit pe timpul noptii. A doua zi dis-de-dimineata ma impachetez cu drag si ma ofer cu funda verde, noua si pura, plina de avant si complet deschisa la conversatii din acelea inedite si profunde si fara urma de idee preconceputa din start, conversatiile acelea relativ rare caci greu de captat fara o nitica reinitializare din cand in cand.
In mijlocul unei astfel de conversatii zaresc pe neasteptate o coada de pana. Realizez astfel ca am reusit si de data asta !
Abisuri 
Răspunde-i lui Provocarea-Daruri pentru maine « Cataratorii Anulează răspunsul