Trecere


Nici nu mi-am dat seama ca aproape totul a trecut. Lasand in urma scrijelituri adanci sau doar abur fin zbuciumat de vantul bland de seara.

Nici nu mi-am dat seama cand viitorul s-a transformat in trecut buimacindu-mi reperele atat de ametitor incat aproape nemaistiut. Noroc cu memoria cand nu-mi joaca feste – feste, ma mai amageste din cand in cand cu ceva imagini furate de pe ici pe colo si lipite intr-o forma ciudata , un puzzle recompus complet aleatoriu dar atat de ingenios …

Ma ocup si eu cum pot : acum 2 secunde tocmai ce am terminat de mirosit vodka varsata pe Blackberriul veciunului de zbor zbuciumat pe deasupra Africii – la clasa 1 dar tot degeaba , turbulentele nu ocolesc nici macar „businessmanii”. Si tocmai mi-am inghitit ultimul zambet – sa recunoastem, un pic rautacios- lansat drept raspuns la o intrebare atat de idiot de ipocrita privind continutul atat de rau mirositor. Caci „businessmanii” nu savureaza vodka decat in stare de necesitate,  in vremuri de pace si inaltare spirituala isi alinta simturile numai cu lichide nobile chiar daca mai putin naturale.

Nici nu mi-am data seama ca a venit iarna, acum 5 secunde eram inca in mijlocul verii tarzii de decembrie ascultand slujba de Craciun pe marginea piscinei , undeva intr-o emisfera sudica . Sau navigam prin valuri provocate de propria-mi miscare, de colo-colo , in lung si iar in lung, de una singura, singura cuc in toata apa aia enervant de albastra si netulbure, macinata de priviri hamesite sau tocmai burdusite cu o ultima bucata din ceea ce unii considera ca „una dintre cele mai bune halci de carne din sudul lumii nostre”.

Timpul trece si eu odata cu el.  Ar trebui poate sa ma caut printre bucati trecute dar unde sa caut si mai ales unde gasesc oare timpul pierdut ? Printr-un concurs de imprejurari ma recunosc relativ usor uneori si ma reconstitui incet, incet…

12 gânduri despre „Trecere”

  1. Trecere « Abisuri…

    „Nici nu mi-am dat seama cand viitorul s-a transformat in trecut buimacindu-mi reperele atat de ametitor incat aproape nemaistiut. Noroc cu memoria cand nu-mi joaca feste – feste, ma mai amageste din cand in cand cu ceva imagini furate de pe ici pe co…

  2. Vezi tu, cum in Romania studiem de mici diferite poezii ale raposatilor nostri compatrioti, multor persoane le place aceasta forma de arta si astfel au luat nastere numeroase bloguri in care gasim scrieri personale si de mutle ori foarte frumoase si placute la citit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.