Ascult. Privesc. Acumulez promisiunile celorlalti. Cuvinte rotunde. Cuvinte frumoase. Cuvinte asteptate. Dar doar cuvinte.
Vorbe in ritmul modei, cu tendinte asteptate cu sufletul la gura. Dar doar simple vorbe. Si multe in final goale. Golite pe drum sau recuperate deja goale. Vandute goale cu buna stiinta.
Sau poate doar mi se pare. Detaliu nesemnificativ.
Eficacitate de o farama de clipa. Vanzatori de vorbe fascinati de fascinatia inca inocentilor din fata. Inocenti fermecati de putera gandului, ascultand ceea ce demult ar fi dorit sa auda.
O farama de clipa magica, un echilibru perfect intre cerere si oferta.
Asteptari prelungite. Concesii „in speranta ca”. Deformari intr-un sens sau altul, dupa cum vor ceilalti. Serpentine in bataia vantului. Astaptand golirea cuvintelor, descarcarea vorbelor, trasformarea visului vandut in ceva tangibil.
Efemera speranta. M-am inselat … Momentele sunt unice.
Am cerut sa pot face ceea ce mi-ar fi placut sa fac. Am avut libertatea de a o cere. Si atat.
Dar ai cerut-o! Si asta te innobileaza:)
A cere este esential, un prim pas. Dar , din pacate , insuficient. Frustrant. Dupa cateva incercari nereusite, uzant chiar.
Insuficient da… dar incercarea iti da satsifactie prin curaj si te invata. Ar fi frumos sa stim sa cerem numai lucruri care pot fi indeplinite, dar n-am invata prea multe din asta:)
Si asta e adevarat.
am cumpărat și eu iluzii…
sde pare că erau expirate, de aceea mă voi rezuma de-acum la cele făcute… de mine. Le prepar cu grijă să nu pățesc vreo dezamăgire 🙂
Iluziile proprii sunt mai usor de inghitit, e adevarat. Greu sa te mai simti si vinovat odata deziluzionat.
Orice iluzie e o speranta neimplinita! Tot ce putem face e sa speram ca nu vom avea parte de iluzii si de aceea e bine sa tinem cat mai mult la ele, sa nu le vindem!
Pe principiul „fiecare cu propriile iluzii?”
De ce sa iti vand eu ale mele iluzii, care o data au fost sperante? As fi un trisor si nu are rost. Daca tot e sa vand ceva , as vinde sperante, pentru ca sa nu ma poti acuza de marsavie. Iar daca cumva devin iluzii , deja fiind la tine, tu esti de vina ca nu te-ai descurcat sa le intretii! Eu tot mai sper si cred in oameni!