Abisuri

Ziua de azi este clar gri. Nu suporta nici macar urma de contradictie. De cand m-am trezit si pana acum, 2 ore mai tarziu, ma inabus intr-un frig, din ce in ce mai frig si din ce in ce mai gri. Un gri apasator si aproape pierdut intr-o ceata din ce in ce mai monoton de gri si ea. Ai zice ca ar fi trebuit sa ramana ieri,  ieri se anuntase deja ploaia de acum o saptamana. Azi insa este complet imprevizibil si greu de incasat. Inca un gri dupa griul de ieri, cine ar mai putea duce?

De catava vreme imi e al naibii de greu sa mai inteleg anotimpurile astea. Ai zice ca s-au vorbit intre ele sa-si schimbe locul, rolul si tinuta publica, la intamplare, cand iti e si tie lumea mai plata si mai ordonata.

De catava vreme incerc sa prind in fileu fiecare clipa altfel decat celalalte – caci da, de catava vreme am invatat sa recunosc clipele altfel, sunt rare si un pic iesite din randul celorlalte, doar un pas in fata, monotonie sparta pe furis si necomunicata decat la cerere.

Ziua de azi e gri clar si decis, gri inabusitor de rece, frig agatat peste noapte si imposibil de dezlipit. Flori in depresie, ramuri deprimate, totul cocolosit la adapost si morocanos picat in nostalgii prea timpurii de primavara abia venita si deja abandonata.

Ziua de azi m-a pus deja pe ganduri dis de dimineata impingandu-ma din ce in ce mai profund spre miezul lor. Astept sa treaca ca altceva nu prea mai e de facut.