Stau si simt cum curge timpul. Mi s-a spus demult ca trece pe nesimtite dar nu i-am crezut pe cuvant. Acuma stiu.
Soarele cade in diagonala, fumul a luat-o razna, miroase a jar proaspat incins. Nori ar fi si ei cate putin dar nimeni nu-i baga in seama de parca n-ar exista. Si in final nu mai exista.
Cocosi doborati de soare se chinuie sa treca si ei odata cu timpul cantand cu foc in mijloc de dupa amiza arsa de soare. Zboara funingine arsa amestecata cu flori de mar. Sau poate de visin. Cine mai stie?
…
Soarele arde acum cu un tupeu de zile mari. Si peste el a trecut timpul. De nu s-a vazut. Si poate asa i-a si trebuit.
Carnea se prajeste molcom pe jarul aproape stins. Ar fi trebuit fie post dar n-a fost sa fie. Nici de data asta.
…..
Soarele acum aproape ca nu mai e. Si maine se anunta ploaie dar timpului nu-i pasa, el trece oricum.
Am stat sa simt cum trece timpul. Si am simit.
Paste Fericit !
Mie îmi place să stau şi să privesc cum trece timpul în faţa unei lumânări aprinse, în bătaia vântului… Paşte fericit şi ţie!
Eu zic doar …pacat ce trece . Dar daca poate trece in mod frumos , este mai putin dureros.
Hristos a Inviat!
Adevarat a inviat !
Nebagarea in/de seama conduce la dezexistentializare?Da, cred ca femeia ceea care cerseste la coltul pietei inca mai exista.
Sigur ca mai exista, o aparitie din pacate din ce in ce mai deasa. Si ea astepta timpul sa treaca dar il priveste cu alti ochi trecand…