Un geamantan ros pe la colturi se rotea monoton in scartaitul sacadat al benzii intr-un aeroport al carui nume nu l-am retinut. N-avea importanta.
Era un geamantan prafuit, tocit la incheieturi si aproape batran dar totusi mandru. Imbracat in verdele odata la moda acum se putea fali doar cu cateva simple urme sterse de vremuri demult apuse. Si ce daca ?
O banda uzata, un geamantan, unul singur, ultimul ramas, singurul inca nerevendicat.
Intr-un film trist cu final fericit, rotatia se va sfarsi cu bine. Pentru moment proprietarul este doar in pragul mortii. Dar va reveni.
Intr-un film trist cu final fericit calatoria lunga si plina de intalniri neastepate daduse peste cap toata ordinea batranicioasa a proprietarului creandu-i o slabicune al naibii de insistent infocata de o cura prioritara de spitalizare fortat monitorizata.
Intr-o viata fericita cu sfarsit neasteptat, rotatia se va sfarsi deodata. De tot.
Intr-o viata fericita cu sfarsit neasteptat proprietarul decisese sa se mute peste noapte intr-o alta lume. Mai aproape de cei nu demult deja plecati. Lasandu-si valiza nedesfacuta si ziarele necitite pe mana unor simpli necunoscuti.
O urma dureroasa a unei treceri brusc oprite, o viata de om indesata intr-un simplu geamantat invechit si deja ametit de atata asteptat.
O urma tacuta imposibil de luat la intrebari. Ceilalti ar fi vrut sa stie mai ales de ce si mai apoi cum naiba ca doar cu o seara inainte totul parea ok. Ceilalti ar fi vrut sa poata reface valiza spunandu-si ca era doar prost echilibrata si tocmai de aceea lasata balta pe o banda uzata.
Ceilalti ar fi dat orice sa poata dar n-au putut niciodata de atunci.
Abisuri 
Lasă un comentariu