Furtuna


Deodata se facuse totul gri prafuit. De parca sfarsitul se saturase sa astepte in van strigarea. Prea multe zile cu soare mazgalit pe un albastru indecent de curat. Povestile alea cu cer senin si soare stralucitor erau departe, numai bune de adormit iluzii ingropate. Dar nu mai mult. Mai mult le-ar deforma degeaba unicitatea. Viata e altfel. Viata nu e plata. Cel putin nu atunci cand ti-ai dori TU tu sa fie plata.

Si totusi privelistea parea rupta din basmele copilariei. Nori pufosi – prea pufosi? – te indemnau la prospectat visele cu ochii deschisi, urme de raze uitate intre doua tunete transpuneau gandurile intr-o realitate in definitiv extrem de zbuciumata.

Priveai incredul figurile incremenite a celor din jur, inchisi odata cu tine in acest cub alungit si rotunjit, slefuit pana la os si aruncat tumultos in aer. Stewardesele fortat inca amabile isi afisau inca zambetele  deja obosite si in stanga si in dreapta intr-un dans aleator incadrate de un culoar ingust, coregrafii macabre in voia sortii.

Va invarteati impreuna de vreo cateva zeci de minute in cercuri din ce in ce mai concentrice deasupra unei destinatii odata finale dar acum din ce in ce mai ipotetica. In zare ploua in dungi fine, dese si din ce in ce mai aproape. Cercurile  strangeau periculos spre centru, praful gri devenise aproape negru.

Ai fi dorit sa poti privi cum trece timpul, o facusei acum cateva zile si iti iesise perfect, iti zisesesi atunci ca ar merita chiar retraita clipa. O adaugasesi incantat la lista de lucruri cu adevarat de trait in viata.

Acum insa timpul parca nu mai trecea deloc, devenise acel sadic trecut prin viata ca un titirez care te lua acum peste picior privindu-te de sus cum traiesti si tu ceea ce indura el in fiecare zi.

Centrul se vedea de departe, dungile se latisera de-a binelea scapate de sub control.

Pilotul vorbea calm in trei limbi rugandu-va politicos sa va pregatiti de aterizare.

 

17 gânduri despre &8222;Furtuna&8221;

  1. Pingback: VBA « schtiel
  2. N-a călcat picior de-al meu în vreun avion până acum, aşa că senzţiile-mi sunt complet străine…Dar dincolo de lecţiile de fizică care-mi vin cu explicaţii, întotdeauna m-am minunat cum ditamai pasărea de fier poate să plutească aşa prin văzduh…

    1. Pe mine cel mai tare ma ingrozeau avioanele mari (gen A340/A380) caci nu-mi puteam imagina cum asemenea namile pot pluti in aer fara sa cada. Pana cand am vazut un reportaj la TV care explica in detaliu principiul . De atunci sunt putin mai linistita. Dar tot cu noduri in gat zbor, mai ales cand ale naibii turbulente isi baga coada.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s