Comparatii


In definitiv totul este „un fel de” , un ceva deja clasat „, un ceva „cam in acelasi stil ca” , „cam acelasi gen de ca si”, un reper in plus in biblioteca de repere si termeni de comparatie. Caci, in definitiv, nimic nu este nou sub soare, este doar ingropat odata cu cei ce nu mai sunt sau doar inca nedescoperit, doar inca necategorisit.

Utilizam sabloane predefinite, sabloane in perpetua constructie. Ne-am obisnuit sa ne alimentam sabloanele cu piese pentru moment nederminate ca inca lipsa. Am invatat ca functionam in retea. Am invatat ca o retea evolueaza. am invatat sa ne invatam retelele. Am invat sa ne traim siguratea puterii de a decide.

Clasam oameni in functie de culorea predominanta a gandurilor, ii ordonam in functie de lungimea afinitatilor, le acordam sansa unei sinteze comparative cu cei din acelasi sertar pentru a le identifica calitatile si defectele specifice.

Avem nevoie de calitati si defecte specifice pentru a ne imbogati continutul sertarelor. Si natura sertarelor.

Clasam locurile in functie de senzatii. Le asociem scurtaturi pe baza lungimii de unda, a marimii pasilor si a vitezei de contemplare. Le asociem mirosuri lipindu-le cu banda adeziva adanc intrata in simturi adormite. Amestecata cu simturi inca netrezite. Transformata in sentimente.

Percepem, analizam si ratam prin comparatie. Este deja, „aproape ca”, „foarte asemanator cu” , „acelasi stil ca”  sau inca nu este. In rarele cazuri in care „nu este inca” ne descurcam uneori sa traim intens clipa unei descoperiri senzationale, sa nu o clasam inca intr-un sertar dedicat, sa o purtam cu fast prin fata celor deschisi pentru o astfel de intalnire , celor din acelasi sertar cu noi, vecini de trairi, camarazi de acelasi tip de arme.

Simplificam diversitatea, simplificam complexitatea, simplificandu-ne existenta, punand bine la pastrare eforturi inca nesolicitate cu adevarat de piata. Supravietuind.

Si in definitiv de ce nu ? Functioneza se pare.

2 gânduri despre &8222;Comparatii&8221;

  1. Nu e atat de generalizata abordarea pe cat o propune acest „facem” al tau care baga pe toata lumea intr-o singura galeata. E insa o abordare reala, intr-adevar: unii oameni mai degraba isi „aduc” (ori reduc?) necunoscutul la ceva cunoscut, decat sa il ia din start ca pe ceva potential nou (si deci…potential periculos, potential destabilizator, potential…incomfortabil)

    1. „Facem” : e o simpla dovada de timiditate, un loc caldut in spatele „celorlalti’ .Cred ca nu poate fi generalizat comportamentul , in orice caz nu mi-as putea sustine cauza in lipsa de dovezi si cifre.
      Intr-o abordare bazata pe esantionarea coincidentelor insa, constatarea este fara doar si poate in sensul celor narate in articol. Cauza unui astfel de comportament nu o cunosc – o fi modul in care creieul uman raspunde unor stimuli externi focalizati spre clasarea lumii in categorii predefinite? O fi educatia primita ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.