Vise


Dintotdeauna am fost o visatoare. Multa vreme am trait mai mult cu vise si din vise decat in realitate si consecintele ei. Imaginatia m-a alimentat multa vreme cu tot felul de scenarii cu final extrem de fericit dar extrem de improbabil. Nu m-am dezumflat decat foarte rar in fata lumii cu adevarat reale considerandu-ma extrem de fericita de a putea dispune practic „à volonté” de diverse ocazii de lustruire a realitatatii in sensul credintelor personale – credinte din tot sufletul si mai ales cu ochii deschisi.

Ii consideram pe ceilalti, cei mai altfel ca mine , cei „cu picioarele pe pamant” si capul tot pe acolo, ii consideram deci ca bieti delasati de soarta, inchisi intr-o colivie imensa cu reguli scrise si aprobate de altii inainte, cu drept de vot injumatatit, pe sfarsite sau practic deloc. Ma consideram norocoasa in liberatatea pusa la dispozitie de o imaginatie bolnava, mereu sapand dupa ceva nou, mereu pe branci dupa finaluri parca scoase din basme de adormit copii, mereu de capul ei, dezlipita de context, factori si ipoteze din start si, in final mai mereu defazata de rationala existenta a oamenilor normali.

Ceea ce mi s-a parut dintotdeuana extrem de ciudat a fost imensa diferenta intre ce eram cu adevarat si ceea ce paream a fi, vazuta din exterior. Visele si scenariile lor miraculoase mi le rezervam doar mie, bine ascunse de lumea celorlalti carora le rezervam doar o masca tesuta cu dichis si diferite chestii adaugate complet pe dos si in ordine inversa. O masca bine infipta in realitate, serioasa si rationala, nascuta parca mereu infranta de altii, de soarta.

Finaluri fericite am visat ceva vreme, profitand din plin de euforii maxime , plimbandu-ma prin locurile altora, locuind mai intotdeauna case cu piscina si gazon taiat la mustata, si , cel mai important, furand nenumarate declaratii de dragoste practic nici macar imaginate in realiatea celor interesati.

A urmat apoi o vreme cand visele s-au razvratit si au iesit la iveala pe bune, trasformandu-mi cotidianul intr-o poveste cu ochii deschisi. Nici nu mai aveam nevoie sa visez, aveam totul pe tava fara pic de efort. Vremea asta insa a avut o viata scurta. Minunea s-a retras pe neasteptate gonind odata cu ea razvratitele-mi visele-mi pe la altii. Sau doar incurcandu-le calea de intoarcere. Si astfel m-am regasit singura, fara vise.

De atunci le tot caut.

4 gânduri despre &8222;Vise&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s