Abisuri

Cine sunt ? Sunt prizoniera propriilor ganduri, multe, dificil de ordonat. Incerc de multe ori sa sa le iau prin suprindere, pe la spate, sperand in tacere decesul subit ale celor mai slabe de inima. Betie cu apa rece de izvor, cea slaba de inima sunt doar eu.

Sunt visatoarea care spera totusi ca gandurile isi mai pot diminua intensitatea la comanda, pe nepusa masa, fara explicatii prealabile, fara o analiza a situatiei, pro si contra, planuri in cel putin cinci etape bine definite, chiar de la inceput. Povesti de adormit copii, odata lansate pe orbita gandurile cresc precum Fat Frumos, intr-o zi cat altii intr-un an. Si, cand imi e lumea mai draga ma trezec nas in nas cu armasari negrii si deja bine enervati de lentoarea rutinei inconjuratoare. Si cand imi e lumea mai draga ma trezesc aratata de mii de degete inrosite de furie, eu, singura vinovata, singura responsabila, singura singura disperata de atata vinovatie pe un singur umar deja trantit la podea.

Sunt poetul imprastiat in patru zari, cate putin pentru fiecare, aproape nimic pentru mine la final. Creez de cand ma stiu, nestiind de fapt ce fac. Sunt cea care se cauta inca in sugestiile altora eliminate rand pe rand de criterii bine plasmuite, precis definite, exact delimitate in spatiu. Si in timp. Sunt cea care nu s-a gasit inca dar care nu si-a pierdut totusi speranta de a se regasi. Sunt sigur doar pierduta pe undeva  caci odata deja fiind, sigur voi mai reveni.

Sunt un simplu anonim, un muritor de rand ordinar, uneori suparat pe viata, alteori incantat de viata. Nu creez revolutii, ma revolt in tacere si atat. Caci n-am finalitate. Inca mi-o mai caut cu disperare si tot nu o gasesc. Duc un dor oribil de finalitate dar nu pare de ajuns. Ma infrupt din finalitatea celorlalti macinand ganduri in tacere. Doar o mica parte, caci gandurile mele sunt multe, dificil de ordonat. Inca si mai multe decat la inceput.

Sunt o optimista realista.