Ce fac cand n-am chef de impletit tampenii? Critic tampeniile altora in diagonala lunga dupa ce le-am citit in prealabil in diagonala scurta si am constatat ca merita efortul unui studiu aprofundat. Uneori incep chiar sa-mi impletesc propriile tampenii. Ca doar o viata am doar n-o s-o petrec degeaba.
Din cand in cand mai trag un ochi spre ploaie sa fiu sigura ca este cu adevarat si nu e iar o minciuna gogonata servita de timpul probabil. Si uneori chiar este ploaie dar alteori este minciuna, depinde cand trag cu ochiul.
Lumea mi se pare cu curul in sus in ultima vreme, surda si oarba, nu stie nimeni pe unde i s-a prelungit coada si pe unde i s-a scurs capul – printre ultimele-i bucatele din ochiul stang m-am pierdut azi dimineata in timp ce-mi beam cafeaua privind in gol – de catava vreme privesc doar golul caci nici coada nu se mai se comporta ca de obicei. Zic ca-i normal si ca va trece, e vara doar si vara lucrurile sunt calde, uneori intra-n putrefactie de la un nimic, trebuie doar evitate cu manusi albe de chirurg.
Cine le poate evita, ca multi sunt cei ce nici macar nu remarca ca miroase putin altfel si tocmai de aceea li se cere din ce in ce mai des in ultima vreme sa deschida fereastra. Dar lor nu le pasa de cerintele altora, lor le pasa doar de ploile lor. Dar nu-i mare paguba, m-am obisnuit sa functionez si cu fereastrele inchise, ma uit pe geam si-mi imaginez ca sunt dincolo, e simplu si la indemana oricarui muritor de rand din ultimele randuri, cel ce stie ce-i aia lupta cu spinarile altora.
Acum e albastru aburit. Cerul. Naiba sa-l mai inteleaga. Dar de ce ma mai mir oare? Ieri e una azi e alta, se pare ca totusi functioneaza, chiar daca oamenii se plang de o oarecare lipsa de stabilitate si confort. vremurile sunt grele, trebuie acceptat tot ce pica sub mana. Asta daca poti sa-ti cosi buzele una de alta si sa le astupi cu un plasture invizibil rezistent la apa. Ca altfel risti sa deschizi gura degeaba si nu e bine deloc, microbii umbla-n haite, nesupravegheati.
Noroc ca-i aproape sfarsit, imi pasa mai putin de ceea ce nu spune dar crede lumea. Inchid ochii si urechile si trec peste, maine-i sambata.
Post scriptum : Noroc ca am stat nitel cu capul in jos ca altfel ratam bunatate de blog, apreciati !








Lasă un comentariu