Ultima mare


A dat nostalgia peste mine, fara sa ma anunte. Cu nesimtire. De atunci mi-e dor de mare, soare si orice altceva decat ploaie.

Ultima mare am prins-o in flagrant delict, nabadioasa, inspumata, verde gri. Neastamparata. Nechibzuita. Model imperfect. Greu de stapanit, greu de descifrat.

Si totusi model. Marea model, stancile model, nisipul model. Instantanee in degradé, pe tonurile mele preferate: verde gri, gri verde. Un pic de albastru, dar foarte putin. Albastru pare demodat sezonul acesta …

Ultima mare am prins-o sub o ceata deasa, batuta de vanturi, disperata in cautarea verii. Ultima mare o credeam ultima fara vara. Se pare ca optimismul ma depaseste exact cand n-ar trebui….

Articol din seria tacerilor miercurii fara cuvinte lansate de Carmen.

 

Reclame

23 de gânduri despre &8222;Ultima mare&8221;

  1. Hai la noi! Chiar daca nu avem mare, caldura este (in exces, chiar!). Eu personal vreau o ploaie, iar daca ar putea sa fie si marea pe aproape, nu m-as da pe-o lume!
    Multumesc pentru cea adusa aici de tine!

    1. Mai pe indelete si mai in liniste, se prea poate. Sper sa tina vara pana la toamna ca mie mi s-a intamplat deja sa am parte de ploi si numai ploi in prima saptamana de septembrie. dar sigur a fost o exceptie;-)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.