Abisuri

„E un caz social toata mizeria asta sociala din metrou. Lumea se calca in picioare si o doare in cot de altii. Saptamana trecuta mi-au luat aproape pe sus copilul de trei ani. Niste salbatici. Niste ne-educati. Complet insolenti. Lumea asta subterana le-a luat mintile la toti”.

Omul parea suparat rau, atat de suparat incat aproape urla, insolent la randul lui, indiferent la randul lui. A coborat bombanind in barba, suparat pe viata, acrit. In urma lui a ramas o liniste somnolenta, tipica orelor inca netrezite de monotonia sinelor perfect paralele. O trecere prin rutina, o chestie cu gura mare, genul de chestii care se pe(trec) la intervale regulate de timp in marunatiele subteranelor.

Am inchis ochii la loc si mi-am continuat starea de somnolenta. In fata mea s-a asezat o tipa la vreo saizeci de ani, bine facuta, tunsa scurt si cu ceva ramasite din ceva odata „vopsit in nuante de „aubergine””. M-a calcat usor pe piciorul stang dar si-a cerut scuze si eu am inchis ochii la loc. Exista uneori si exceptii chiar si pentru „cazurile sociale”. M-am imaginat „inainte”, cu mult „inainte”, m-am simtit bine, am ramas in starea aia o bucata buna de vreme. Apoi m-am imaginat „dupa” si atunci m-am simtit tot bine, cine s-ar simti altfel visand la o plaja cu nisip alb pe langa o apa translucida?

Apoi am deschis ochii si am realizat ca tipa din fata imi vorbeste „acum” . Ciudat, n-o cunosteam si totusi se pare ca i-am raspus.

„Va place menta?”

” Cred ca da”

„In cazul asta sa va dau o cutie cu bombonele pe care mi-a dat-o sora-mea, ca mie nu-mi plac. Dar sa nu mancati mai mult de zece ca face rau”.

Stana de piatra, inmarmurita, abia trezita, picata din cer, hipnotizata, am luat cutia si i-am multumit. Tipa s-a ridicat si a pleacat. Eu am inceput sa-mi imaginez diverse dezastre. Aberand de-a dreptul.

Gen „bomba minuscula bine ascunsa. Ce-ar fi daca as lasa cutia „din intamplare” la birou, poate ar sari in aer si as scapa fara premeditare dovedita.

Gen „otrava bine camuflata cu efecte secundare greu de prevazut dar usor verificabile pe altii „.

Gen „trebuie sa-mi schimb garderoba, o fi crezut femeia ca-mi face un bine”.

Dupa o serie de aberatii pe aceasi tema mi-am amintit de tipul suparat pe viata. O fi avut si el dreptate, in felul sau. Unde dai si unde crapa ….