Avea pupilele dilatate rau si se bucura ca nu-i metrou. Statea infipta bine in scaunul verde si se uita in jos spre tipul din „bm”(w) -ul nou nout, negru, lung si lucios. Il privea de sus si ii era rusine. La volan tipul habar n-avea ca e privit si-si vedea de ale lui. Avea cravata in dungi, camasa apretata si se scobea linistit in nara stanga. Privea in gol si se scobea. Era rosu si nu avea altceva de facut.
Scaunul verde era cu spatele si ea se bucura ca macar e. Ca multi pe langa nu mai apucasera chit ca tare si-ar mai fi dorit. Dar asta-i viata, nu e pentru toti. Se gandea la metrou si la cate si mai cate alte mizerii trasportate cu voie, fara voie. Oameni, ganduri, cuvinte grele, miros acru de vin varsat, zabuseala, mirosuri. Avusese noroc ca nu se nascuse prin preajma acesui metrou, putea inca ignora apucaturile cel putin ciudate dar bine argumentate ale diversilor gura casca suparati tare pe viata. Genul de altruisti ratati in curs de reabilitare, in gura mare, cu spume cu tot. Si nici urma de flori de mar.
Avusese noroc noroc ca nu se nascuse pe limba lor, mai putea inca sa simta mirosul florilor de mar. Putrezeala o citea doar pe fata celorlalti. Din fericire. Cand nu mai simtea florile de mar era semn ca-i musai sa dea din coate, sa iasa. Nu se intampla des dar si cand se intampla devenea urgent.
Scaunul verde nu miroasea a flori de mar dar nici altfel, era inca perfect. Perfect infundata de cateva zile, un paracetamol, doua paracetamoale, pana trece. Inca nu trecuse dar macar nu mirosea. Din pacate inca vedea chit ca pupilele-i erau dilatate. Si cadeau grele bolovan in momentele cele mai nepotrivite. Momente (im)perfecte, (im)pure, (im)putite, (im)bacsite, (im)paturite, …
„Bm”-ul se pusese deja in miscare, tipul parea sa-si fi abandonat cu dificultate nara stanga, pana la proba contrarie, maxim trei sute de metri mai incolo.
Era sase seara si se circula cu greu.
Abisuri 
Răspunde-i lui almanahe Anulează răspunsul