Excel

Am “exceluit” de dimineaţa până seara, linie cu linie până mi-au dat coarne « înformulate ». Mă dor buricele degetelor, aplatizate, schigiuite şi creierul îşi cere raţia zilnică, i-am spus că există şi zile fără dar el tot cere şi eu tot nu-i pot da nimic în schimb. I-am priorizat cererea, de dimineaţă e în capu’ listei dar tot degeaba, când exceluiesc monotonizez monotask şi basta!

De câteva zile mi-am fabricat pancartă proprie, litere verzi de-o şchioapă pe un fond galben fluorescent: “Dau exceluit pe orice alteceva la schimb“. Oamenii trec, se opresc, se uită, apreciază forma şi pleacă intr-ale lor. Creierul le trasează direcţia. Ocolitoare. Şi eu îi privesc cum trasează curbe şi accelerează ca din întâmplare când “exceluitul” le sare-n ochi, verde extrem de crud, extrem de necopt, complet demodat. Îi privesc şi continui să umplu celule cu alte celule, înlocuind referinţe cu non-referinţe, eliminad linii şi copiind coloane, creând clone, numind clone, numărând clone, clasificând clone. Mi-am făcut chiar şi un tablou cu familia clonelor, tată, mama, urmaşi şi înaintaşi, să nu mă pierd printre rânduri. Dar tot mă pierd din zece în zece minute, scap pancarta şi mă culeg de pe unde m-am scăpat şi atunci oamenii nici măcar nu se mai opresc, trec pur şi simplu. Şi mă ridic din zece în zece minute, îmi reiau pancarta şi-mi văd mai departe de liniile şi coloanele mele informulate.
Acum nu mai exceluiesc că a venit seara şi tablourile s-au închis, şi-au tras tuşa finală şi s-au declarat disponibile, cine are bani de băgat, să bage. Mâine se vor deschide din nou, cică incomplete. Mâine voi încerca să nu mai exceluiesc, mă voi declara în carantină.
Voi încerca să vând o molima apărută peste noapte drept “exceluzita”, extrem de contagioasă în pofida celulelor bine umplute. Sau tocmai d-aia.

(Dincolo de aparenţe)