E simplu ca viata, tragi de singura ita posibila si astepti sa cada. Daca nu cade, mai tragi odata. Si tot asa pana cade. Sigur va cadea odata ca doar asa a promis si lumea chiar i-a crezut pe cuvant si cuvantul odata rostit e batut in cuie, uns cu clei si lipit in vazul tuturor, exact in mijlocul celor paisprezece gura casca pierduti pe drum, uimiti de atata bunastare la indemana oricui, o ita trasa si jocul devine real. E uimitor de simplu, trebuie doar sa vrei sa vezi ita ca nu-i dat oricui sa o poata vedea la prima aruncatura.
Ita e fina, circulara si are calitati nemaivazute si nemaintalnite pentru o ita de calibrul ei. Are memorie cat zece simpe ite puse una langa alta – tocmai si-a facut un update saptamana trecuta, a vazut ca se poarta RAM-ul ZEPPELIN si a hotarat sa-l testeze – are si o claritate in pas cu moda – tehnologie Plasma full HD – si vede lumea in 3D.
Ita a fost antrenata sa cada des la cererea publicului, gratioasa, in diagonala, sa produca unde serpuite perturbandu-le stabilitatea celor din jur, molipsindu-i cu caderea ei pe cei apropiati pana la caderea suprema, ultima si cea mai importanta. A fost invatata sa se lase rugata, sa nu raspunda la prima tragere, sa-si permita un timp de gandire si judecata la rece, sa profite cat mai profund de imensa intindere inca neinvadata de curiozitatea publicului, sa admire peisajele plate printr-un sistem de focalizare automata in 19 puncte sensibile, de inalta performanta. Sa astepte momentul, sa-l identifice cu mult inainte si sa-l imortalizeze, pregatindu-l pentru inalnirea cu ceilalti. Ita a fost invatata cu dragostea specifica itelelor batrane sa respecte promisiunile facute si sa nu creeze antecedente greu de purtat mai apoi.
Privind spre cei paisprezece gura casca ita spera sa reuseasca de prima data, cum era genul de persoana care ura ratarile, s-ar fi simtit lezata prin mijlocul firului ei cel mai ascuns, in cel mai aprig mod, ne-iertator, daca caderea nu i-ar fi reusit asa cum o dorea. Exersa miscarea din primavara lui 1999, de atunci tot promitea si tot de atunci tot dadea cui stia sa ceara. Oamenii se obisnuisera sa ceara politicos, o data, de doua ori, de cate ori trebuia, stiau ca o promisiune facuta e musai batatuta-n cuie, vazusera deja cuiele incleiate la intrate si erau linistiti. Vor primi.
Ita era fina si de lungime rezonabila, rezistase la ploaia de peste noapte si acum isi storcea ultimele picaturi. Aruncase cateva priviri curioase peste vasta intindere de la intrare, paisprazece gura casca pe la cinci si jumatate, aproape triplu doua ore mai tarziu. Zvonurile pareau sa fi umbat repede si fara fite si de data asta. Ora opt si un minut , magazinul on line tocmai ce-si va dezvalui colectia de iarna propunand caderi la reducere. Magazinul on line tocmai ce va re-prinde viata.
Articolul de fata participa la Superblog 210 – proba 3.
Articolul de fata este si un fel de raspuns la provocaea lansata de psi, si preluata si de almanahe, Sebastian, Virusverbalis, dordefemeie, Cristian Gheorghe, Dictatura Justitiei
Abisuri 
Răspunde-i lui nirvanadream Anulează răspunsul