În viață fă-ți de cap, cu cap, până peste cap
In ultimul timp
Frunzele au luat-o razna
De-a binelea.
S-au strans in grupuri compacte
Si s-au pus pe cearta
Cateva zeci bune in fiecare grup
Brafesc vremurile.
Din ce in ce mai galbene.
„De ce nu le aduna nimeni?”
„Sunt prea compacte.”
Si totusi grupurile astea
Galbene
Creaza imagini sifonate
De toamna tarzie.
In urma grupurilor
Compacte
Copacii au ramas doar copaci.
De rasul curcilor.
Las’ că îi încarcă în curând fulgii de nea…şi-o să-i populeze ciorile. 😆
Deci, se poate si mai rau? Azi ma plangeam ca-mi intra soarele in ochi.. al naibii soare, a naibii limba de tata ! Asa-i cand ai …
Așa golași, chiar că-s vai de ei! Vara mă apără de priviri indiscrete, din blocul de vizavi, acum, tre` să schimb perdeaua, că nu-și face treaba.
În altă ordine de idei, frunzele ar trebui să zică mersi, c-o să aibă de ce atârna, ca globurile, la primăvară! 🙂
Asa golasi sunt chiar de rasul curcilor, zau asa, de cate ori ii vad mi-e mila de ei si-mi vine sa-l strang de gat pe desteptul cu ideea. Copaci schingiuiti…
Scrisul tau imi aminteste de o schita SF scrisa de Mircea Liviu Goga (si publicata inainte de 89 in revista Orion) despre extraterestrii care venisera si care se deghizau in frunze care nu cadeau, in fulgi de zapada care nu se topeau. E in rostul frunzelor sa cada.
Deci sa zicem mersi ca pica ca altfel ar trbui sa ne punem intrebari ?
Bună,
Îmi place să scriu, să grădinăresc, să gătesc și să călătoresc
Abisuri 
Lasă un comentariu