Daca…

Nu-mi plac nici randurile si nici cozile, sunt mult prea monotone. Nu-mi plac nici frazele plate si nici concluziile majoritare, sunt prea la indemana tuturor – e de ajuns sa tragi o linie dintr-un cap in altul, exact pe mijloc si ai rezolvat problema.

Imi plac insa la nebunie mesajele ascunse in spatele unor pereti grosi de „fara doar si poate”, acele mesaje doar date de inteles, trasate in linii fine, doar conturate pe post de „fructul interzis” gen „obiectul tuturor dorintelor”.

Daca m-ar intreba cineva vreodata in ce fel mi-ar place sa ma implic intr-o campanie de promovare i-as raspunde ca cel mai mult mi-ar place … sa scriu decalat. Caci ador abordarile un pic decalate, un pic contre legii sau cel mult aproape de limita ei de sus. Imi place sa scriu in consecinta, in stilul meu propriu, neconventional, netradus, neaos. Imi place sa caut senzatiile acolo unde nu sunt, sa le scutur bine si apoi sa le asortez, fiecare senzatie la locul ei.

As grupa de exemplu senzatiile dupa domeniu de activitate, culorile sentimentelor si lungimea trairilor. Cu update zilnic pentru a mentine trendul si interesul public. Publicului.

Senzatiile tehnnologice le-as imbraca in metafore si le-as afisa acolo unde le-ar sta mai bine. Pe Connect. Cu exemplele de rigoare pentru a starni pofta si dorinta de a „sapa” un pic „dincolo” de ceea ce toata lumea vede cu ochiul liber.

Senzatiile nostalgico-melancolice le-as orchestra pe o muzica fina, le-as programa la o ora de maxima audienta si apoi le-as face publice. La RadioLynx.ro.

Senzatiile metaforice le-as pune intre ghilimele pe JurnalLyfeStyle.ro si as astepta sa se intample. As lansa apoi un sondaj de opinie si as trage concluziile de rigoare.

Concluziilor le-as da o forma calda si le-as atasa imagini. Sau sunete. Sau si un asi alta. Si apoi le-as partaja cu ceilalti. Pe Trilulilu.

Senzatiile vizuale le-as imbraca in fraze scurte de tot si as lasa restul pe seama culorilor. Le-as promova apoi de exemplu intr-un patrat in coltul din dreapta sus pe „PHOTO Magazine” pe post de senzatia zilei. Cu lamuririle de rigoare privind originea senzatiilor.

Senzatiile senzationale le-as sintetiza intr-o fraza cheie si le-as face publice pe Obisnuit.eu : „Realul – locul in care si barbatii viseaza atunci cand se asteapta mai putin va asteapta de sarbatori in Bartolomeu – iesirea spre Cristian”

Senzatiile povesti le-as povesti la gura sobei, cate una la doua zile si as culege mai apoi impresii dupa impresii pe 121.ro. Impresii individuale. Un tot colectiv la urma urmei.

Dupa toata aceasta clasificare as astepta sa se intample. Efectul senzatiilor. Feedback-ul. Verbatimul. Impresiile. O logica evolutiva construita din bucati, mereu alte bucati, mesaje directe, mesaje indirecte, mereu mesaje, scop identic, mijloace diferite. Valori percepute in functie de context, in functie de ureche. Lungimi de unda diferite, culori diferite. Uneori doar binare, alteori doar gri.

Odata intamplate le-as lua una cate una si as construi un nor de cuvinte, in functie de intensitate si volum si apoi l-as intepa cu cate o remarca bine plasata pentru a capta sensul si defini tendintele. Viitoare. Probabile. Apoi as trasa grafice si anticipa urmari pàosibile. As concentra imagini mediane, rezumand totul in cateva fraze bine concepute, tintind din ce in ce mai sus si iterand zilnic tintele. As identifica apoi imaginea zilei si as promova-o. Pe www.prwave.ro. As expune sinteza norului anuntand imaginea urmatoare. Imaginea zilei urmatoare. As astepta apoi feedback-uri, as nota feedback-uri, as transmite mai departe feedback-uri. As analiza comportamentele legandu-le de tendinte si grupandu-le in functie de pareri. As rectifica eventual parerile cu ceva exemple concrete. As atinge concretul cu ambele maini, l-as imagina poate un pic altfel, creand scenarii si posibilitati.

Daca m-ar intreba cineva vreodata in ce fel mi-ar place sa ma implic intr-o campanie de promovare a Superblogului i-as raspunde ca as vrea sa-i fiu arhitect.

Travailler avec ses mains – c’est un travailleur, travailler avec ses mains et avec sa tête – c’est un artisan, travailler avec ses mains, sa tête et son coeur – c’est un architect.

Saint François d’Assise

Acest articol a fost scris in raspuns la ultima etapa (obligatorie) a Superblog 2012.