Afara ploua lent si clipele trec agale
Care mai de care.
Picaturi cu convergenta lipsa
Cad dezordonat batute
De ploaie.
Vantul sufla rece, orele se umfla-n pene
Si dand grabit sa plece
Plesnesc timpul la incheieturi
Cu puterea cator zece.
Lumina se manifesta neonica
Dureroasa
Apasa duios atmosfera
Secatuita pe dinauntru
De atata pe dinafara ploaie
Apoasa.
Griul cremos a devenit mazga
Aptitudini aproape adormite
Incremenesc in ganduri plate
Gandurile plate aproape roiesc
Ca mustele in jurul unei multimi de ape
Baltite.
E iarna si nimeni un stie.
Numai bine ?
Abisuri 
Lasă un comentariu