Omul din stanga mea miroase a un amestec ciudat de ceapa tocata si apoi prajita si aftershave ieftin aruncat la repezeala peste haine deja purtate. Amestecul din staga mea ma duce cu gandul la bunica si ale ei sfaturi intelepte “Sa nu ascunzi niciodata mizeria sub pres, intotdeauna se va gasi cineva sa mute presul din greseala exact cand iti va fi lumea mai draga”.
Omul din stanga mea este imbracat in negru din cap pana in picioare si ma inghesuie cu nonsalanta unuia ce nu-i prea pasa de ceilalti. Omul din stanga mea s-a asezat acum cinci minute pe singurul scaun ramas liber, exact la mijlocul randului de sase scaune perfect aliniate in exact capatul autobuzului.
Omul din dreapta mea dormiteaza de ceva timp aburind geamul din dreapta lui. Omul din dreapta mea e imbracat tot in negru, poarta manusi de blana maronii si ma serveste cu ghionturi din cand in cand. Eu imi spun ca visele sunt involuntare si il iert de cateva ori. La al cincilea ghiont ma razbun cautandu-mi telefonul portabil in buzunarul din spate de la blugi. Omul din dreapta mea ma priveste incruntat, eu ii zambesc tamp si-l las sa-si vada de ale lui.
Dupa care continui sa dormitez la mijloc inghesuita intre doi oameni imbracati in negru, intr-o dimineata mohorata de iarna, pe un drum proaspat dezapezit si o temperatura de peste zero grade. Incerc pauze lungi intre doua respiratii ocolind virtuos amestecul din stanga. Mi-am luat caciula degeaba si de ciuda o port impinsa pana peste sprancene. Fruntii nu-i prea convine dar asta-i doar un amanunt printre multe altele.
Numar statiile in gand si incerc sa nu anticipez nimic. N-ar avea sens. Lucrurile se petrec mereu asa cum vor ele.
Acest articol, bazat pe fapte reale, participa la concursul de proza scurta organizat aici.
Abisuri 
Răspunde-i lui irealia Anulează răspunsul