Ma dor etichetele
Pe la toate incheieturile
Ma doare lipiciul gros
Intrat sub pielea fina
Devenit piele fina
Aplicat mai departe
Drept lipici
Pentru alte etichete.
Ma cutremura
Acceptarea tacita
Si tristetea privirilor
Intr-o realitate construita
Din neputinta celorlalti
De a fi oameni.
Ma dor
Doar gandurile
Doar ne-spusele
Doar reactiile.
Din atata durere
Plang in soapta
Inaintand
Atingand
Molipsind.
Sper sa se ia.
Acest articol participa la campania „Copiii fara etichete” promovata de BlogalInitiative.
Reclame
multumim pentru implicare si sustinere.
Sper sa … „prinda”.
Prinde:)
se ia sigur! 🙂
Splendida. Poezia asta trebuie sa apara in urmatorul volum.
Iti multumesc pentru ganduri, sincer. Sper sa ajute, intr-un fel.
Să se ia! Şi eu sper!
si mai dor si ne-cuvintele
tortura surda …
foarte…touching! bravo
Imi pare tare bine ca … prinde.