Din cand in cand mi se intampla
Sa ma sorb cu privirea
De jur imprejurul obrajilor rosii si atunci
Din cap pana-n picioare trag concluzii
Rapide : e timpul sa ma scot in lume
In aerul rece nu fac stanga imprejur
In aerul rece imi ofer doar un prilej.
Prilejul este rar si in general recunosc senzatia
Raritatea este profunda, uneori doare adanc
Atingandu-i limitele pana la capat
Profit de prilej si continui sa avansez
Gasesc un petec aproape patrat, aproape verde
Iarba frageda, fire suple, pamant un pic umed
Profit de prilej si intind o cuvertura portocalie
Deschid capacul, miros senzatia
Miroase bine
Scot doua furculite asez doua farfurii
Prilejul imi surade din nou
Ii multumesc, inchid cutia, mangai rachita
Soarele da sa iasa
Pe bune.
Profit de prilej in continuare, asez paharele
Unul in spatele celuilalt, le provesc de sus
Le privesc din dreapta, le asez din nou
In ordine inversa, scot solnita si asortez totul
Cu putin piper, tai o bucata de salam
Profit de prilej, deschid sampania, privesc cutia
Si-mi multumesc in gand : senzatia si-a meritat prilejul !
Sorb incet, pana la capat.
Din cand in cand mi se intampla
Sa ma sorb cu privirea
Si sa trag apoi
Concluzia ca duc lipsuri grele
Dar simplu de rectificat si atunci
Imi ofer un cos bine garnisit si ma lansez
In cautarea patratelor.
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2013 etapa 13.
Abisuri 
Lasă un comentariu