Abisuri

Printre pasi, mirosul pietrelor spalate de nenumarate ori de ploi-fluvii, acum uscate doar de briza inceputului de zi, invaluie cartiere selecte cu exceptii cu tot. Undeva, o coada practic in formare, pentru moment doar ghem latit pe trotuarul lat, da semne de ambuscada.

La un colt, o cafenea nici macar fitoasa, cateva scaune cu fund de paie si niste mese cat pentru trei furnici, uneori nici macar trei. Nici macar noua, nici macar cafea deja servita, tintesc un fund de paie inca liber, ma strecor cu greu printre alte scaune cu fund de paie insirate in jurul unei multmi dezordonate de mese mici si dese. Nu fac semne, se noteaza din mers „une déca s’il vous plaît”, comanda ajunge discreta intr-un colt, improscand timida arome relativ fine langa o nota de plata relativ exagerat de groasa „3 euros” si un pahar de apa scursa direct dintr-un robinet de metal alb, proaspat spalat.

Respir lung privind de departe coada. In afara de pret, totul este perfect, soarele-i deja la locul lui, oameni grabiti trec pe langa mine carand bagaje colorate sau doar serviete negre de piele, la masa din stanga cineva soarbe in lehamite o cafea mica si deasa „nu mai merge nimic in ziua de azi, clientii ii numar pe degete, sedinta de la noua au anulat-o altii, poate ne vedem in mai”.

In afara de pret, totul are o explicatie din pacate usor de demonstrat.