Abisuri

De obicei doar exist, observ si las lucrurile sa se petreaca in voia lor. Doar observand, din cand in cand ma petrec si eu odata cu lucrurile intr-o rezonanta putin diferita de medie si cand se intampla asta, maresc rezolutia clipei tragand-o de margini pana simt ca da sa se rupa si apoi  testez calitatea trairilor si senzatiilor pana nu ma mai pot. In caz de trairi remarcabile, dau cu semne in stanga si in dreapta, fiori, culori, mirosuri, amestecuri imperfect dozate, le stochez la loc caldut si sigur si-mi continui existente purtata de rutina.

In ultima vreme n-am putut doar exista, impinsa de la spate de nevoi exprimate cu precizie de altii, am trecut in fuga pe langa o multime de lucruri in curs de desfasurare, ne-traind clipele la intensitatea cuvenita ci doar remarcandu-le prezenta si bifandu-le intersectiile.   

M-am intersectat de exemplu cu doua zboruri de durata medie si turbulente relativ rezonabile, o furtuna deasupra desertului si una sub linia ecuatorului, la viteza putin peste medie si stergatoare depasite de situatie, niste scaune lipsa inainte de check-in, niste scaune reci si metalice dincolo de check-in, un chelner negru cu par alb, Gotan Project pe toata durata zborului, un sofer dedicat, patruzeci de grade ude fleasca, la umbra, cateva radacini de copac de-a latul trotuarului, vreo cinci halbe de bere dintre care trei locale, vreo cincisprazece sedinte,  o cafea neagra si tare, o mocheta patata. Si asa mai departe.

De obicei doar exist, observ si las lucrurile sa se petreaca, luand notite de pe margine.

Exista desigur si exceptii si atunci dau vina pe pixul ratacit undeva pe drum.