La un moment dat, pe la mijlocul zilei, cineva a inceput sa arunce cu diverse idei, unele dupa altele, fara legaturi aparente si altcineva le-a combatut cu varf si idesat pana la ultima picatura de cafea. N-am retinut prea multe detalii, am prins doar ideeile, le-am testat posibilitatile si apoi le-am lasat sa-si vada de ale lor, in definitiv perfectiunea e un concept pe care nimeni nu-l poate dovedi. Doar calitatea amestecului e esenta evolutiei.
Ma amesteca stari diverse, pe nepusa masa ma iau la tranta, cateodata de unele singure, cateodata toate deodata. Privesc teancul de pahare de plastic odata pline si incerc sa numar teancul : intre zece si douazeci, eroarea-i admisa, perfectiunea e un concept pa care nimeni nu-l poate dovedi.
Intre doua amestecuri incerc sa ma despart cum pot, de-o parte raul, de cealalta binele, caut ambalaje aproape goale, le inghit continutul cu un rest de apa, arunc ambalaje golite de orice continut, repun paharul in stiva, inghit amarul, mai scriu un rand, lunea trece incet, amestecata si ea.
Abisuri 
Lasă un comentariu