Undeva, candva, cineva spunea:
„Nu te amesteca, nu se face, gaseste mai bine o rigla si masoara-ti limitele. Daca nu le gasesti din prima, nu privi in urma, asteapta putin sa treaca, drept inainte. Nu te amesteca, gardurile nu-s facute degeaba, nu le sari oricum, nu le ocoli oricum, alege-ti cu grija sensul si tine-te de el.”
Undeva, gandva, cineva raspundea:
„Sunt intr-un dezacord relativ profund si aproape coapta inauntrul limitelor cu traiectorii prealabil definite. Am nevoie urgenta de cativa pasi inapoi, am nevoie urgenta de ochii celor din spate. Numai inaintele imi pare rasuflat.”
Undeva, gandva, cineva argumenta:
„Nevoia e umana, inteleg principiul, amestecul sensurilor e insa de evitat pe principiul deja uzat „spune cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti”.
Undeva candva cineva contracara:
„Sunt incompleta, sunt imperfecta, sunt in general binara, sunt ameliorabila, sunt inca tare putin flexibila, sunt in cautarea contradictiilor, ma hranesc din greseli, esecurile mi-au devenit tel. Sunt contra-sensurilor si inca ma caut, in toate directiile. Limitele-mi sunt inca proiect, iar calea serpuita-n serpentine lasa indaratul intr-o stare relativa, depasit de prea multe curbe si introneaza inaintele drept frate de contrasens.”
Undeva candva cineva isi cauta cuvntele si nu si le mai gasea.
Acesta este un raspuns la provocarea de luni lansata de Psi.
Abisuri 
Mi-au placut „zicerile” astea.
Si mie mi se pare „rasuflata” chestia cu… „numai inainte”!
Mai ales cand puterile ma lasa. Cred ca uneori imi doresc sa mai stau si pe loc… macar sa-mi trag sufletul!
🙂 Saptamana frumoasa!
E un fel de doctrina, in definitiv. Un fel de dependenta. Intr-un final, un fel de boala. Cred ca avem nevoie de ceva pasi „pe langa” de ceva priviri „dincolo”, cred ca avem nevoie de amestecuri.
recunosc: te aşteptam. şi tot citesc, recitesc…
Interesanta tema , ar fi foarte , foarte multe de spus … De exemplu, iaca cum oamenii isi bat singuri cuie in talpa !
o, daa… ! ne pricepem teribil la asta!
[…] aceeasi tema, a ingradirilor sociale au scris in Clubul Psi: Abisuri: Dana Lalici Griska Scorpio Carmen Vero Cita […]
Ingradirile sociale sunt bune uneori. Ele iti pun limite cand egoul crede ca totul e nelimitat, iti pun garduri ca sa creeze provocari, iti dau repere ca sa te raportezi la ceilalti.
Vrem nu vrem, cred ca nu putem sa le ignoram. Optimistul ar spune ca tine , ceea ce este foarte adevarat in definitiv. Genul „orice sut in f… e un pas inainte”. Acum depinde si numarul si intensitatea suturilor si de rezistenta la suturi a fiecaruia. Exista unii care numai trag si altii care numai incaseaza.
Indiferent de cum o duci, intgradirea sociala e sa pari ca o duci rau.
Un argument cum ca „oricum nu se poate altcumva”?
[…] Au scris psi, carmen pricop, Vero, Griska, Vero, Dana Lalici, cita, abisurile, Gabriela […]
Mai avem mult… până să reușim să fim liberi!…
Constientizarea situatiei este un prim bun pas .
pe undeva, gând(ul) va…
trage linia si aduna …