Undeva, candva, cineva spunea:
„Nu te amesteca, nu se face, gaseste mai bine o rigla si masoara-ti limitele. Daca nu le gasesti din prima, nu privi in urma, asteapta putin sa treaca, drept inainte. Nu te amesteca, gardurile nu-s facute degeaba, nu le sari oricum, nu le ocoli oricum, alege-ti cu grija sensul si tine-te de el.”
Undeva, gandva, cineva raspundea:
„Sunt intr-un dezacord relativ profund si aproape coapta inauntrul limitelor cu traiectorii prealabil definite. Am nevoie urgenta de cativa pasi inapoi, am nevoie urgenta de ochii celor din spate. Numai inaintele imi pare rasuflat.”
Undeva, gandva, cineva argumenta:
„Nevoia e umana, inteleg principiul, amestecul sensurilor e insa de evitat pe principiul deja uzat „spune cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti”.
Undeva candva cineva contracara:
„Sunt incompleta, sunt imperfecta, sunt in general binara, sunt ameliorabila, sunt inca tare putin flexibila, sunt in cautarea contradictiilor, ma hranesc din greseli, esecurile mi-au devenit tel. Sunt contra-sensurilor si inca ma caut, in toate directiile. Limitele-mi sunt inca proiect, iar calea serpuita-n serpentine lasa indaratul intr-o stare relativa, depasit de prea multe curbe si introneaza inaintele drept frate de contrasens.”
Undeva candva cineva isi cauta cuvntele si nu si le mai gasea.
Acesta este un raspuns la provocarea de luni lansata de Psi.
Lasă un răspuns